Toti cei care ne-am nascut inainte de 2000 am copilarit intr-un anumit fel: cu manele, cu BUG Mafia, la tara, etc. Ei bine, precum bine stiu cunoscatorii de varste mai inaintate, prin 2001 toata lumea a luat-o razna, metaforic vorbind, cand fata blonda cu miscari innebunitoare a aparut pe micile ecrane si la radio in videoclipul ala cu caii. Ea se numea Shakira si, intr-o vreme in care melodiile in spaniola erau relativ in voga, a prins foarte bine in Romania. Si bineinteles ca sora mea, la vremea aceea inca in liceu, asculta continuu casetele cu inregistrarile ultimelor ei hit-uri.
Tot Shakira auzeam si cand ai mei scoteau casetofonul pe geam si faceam un gratar in curte cu prietenii nostri veniti din orasul in care locuiam inainte. Acest grup se formase cu peste 20 de ani inainte si inca de atunci s-a pastrat traditia chefurilor la unii din noi acasa, chefuri cu vin facut acasa si niste vodka pentru ca asta le place doamnelor (inclusiv mamei!). Si in acest mediu am crescut eu pana pe la varsta de sapte ani, cand lucrurile au inceput sa se strice in familia mea. Oricum, a fost o perioada interesanta.
Nu pot spune cu exactitate cu ce m-au ajutat acele momente in privinta modului meu de gandire si maturizare, dar aveau si ele farmecul lor..chiar daca nu eram eu cea mai mare fana a distractiilor de genul la vremea aceea. Niciodata nu voi putea uita mirosul de tutun combinat cu cel de gratar si modul in care mama storcea lamaile pe salata in timp ce stateam toti la masa, asteptand mancarea si ascultand “Hips don’t lie.”
