Greata

Lui Gheorghe Cristian, cunoscut in comunitate ca „omul de lut”, din cauza inaltimii cu care se procopsise inca de mic copil (avea peste doi metri!) dar si a fizionomii sale inexpresive, aducind a nimic, i se facu in dimineata aceea rau din senin. Nevasta sa, Veta, il duse, mai intii la dispensar, iar de acolo, fiindca medicul de familie nu-i gasise nimic, la spital. Senzatia de rau si de greata il insoti tot drumul, facindu-l sa zvircoleasca in masina Salvarii, unde fusese intins pe-o targa si legat cu doua curele ca sa nu cada de acolo pe timpul deplasarii .Vomase neintrerupt, zvirlise totul din dinsul, incit la un moment dat nu mai avu ce da afara, dar senzatia de greata continua sa-l chinuie mai abitir. Personalul medical de la Urgenta il supuse la toate procedurile posibile, sfirsind prin a-i agrava durerile de stomac in loc sa i le diminueze. In cele din urma se dadura batuti si-l trimisera acasa, asigurindu-l ca-si va reveni de la sine. „Senzatia asta acuta de greata, ii explicase un medic batrin, nu pote fi decit pe fond nervos! Singura solutie ca sa scapi de ea, este sa renunti la cauza care a declansat-o! „ - Dvs aveti vreo explicatie pentru simtomul acesta? il intreba alt medic. V-a suparat ceva, v-ati suparat pe ceva? - Nu am nicio explicatie, raspunse omul contrariat , stiu insa ca azi dimineata m-am cam suparat pe viata! Apoi mi s-a facut greata!