Gandesc deci exist - iluzia irealitatii

Filozoful Descartes credea ca a descoperit adevarul fundamental cand a facut afirmatia:„Gandesc, deci exist". De fapt, el formulase eroarea fundamentala: echivalarea gandirii cu fiinta si a identitatii cu gandirea. Cel ce gandeste compulsiv, adica aproape toata lumea, traieste intr-o stare de separare aparenta, intr-o lume nebunesc de complexa, cu conflicte si probleme perpetue, o lume care reflecta fragmentarea din ce in ce mai mare a mintii. Iluminarea este o stare de integritate, de a fi „unitar" si, din acest motiv, impacat.

A fi unitar cu viata in aspectul sau manifestat - cu lumea, ca si cu sinele voi profund si viata nemanifesta — a fi unitar cu Fiinta. Iluminarea nu estenumai sfarsitul suferintei si al conflictelor perpetue din interiorul si din afara noastra, ci si sfarsitul sclaviei noastre fata de gandirea neintrerupta. Ce sentiment incredibil de eliberare! Identificarea cu mintea creeaza un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecati si definitii ce blocheaza orice relatie autentica. Se interpune intre constiinta de sine si persoana, intre voi si restul oamenilor, intre voi si natura, intre voi si Dumnezeu. Acest ecran de ganduri este cel care creeaza iluzia separarii, impresia ca existati complet separat de „celalalt". Atunci uitati faptul esential ca, in spatele nivelului aparentei fizice si al formelor diferite, sunteti unitar cu tot ceea ce exista. Prin „uitati" vreau sa spun ca nu mai puteti simti aceasta unitate ca realitate de sine evidenta. Puteti crede ca acest lucru este adevarat, dar nu mai stiti ca este adevarat. O credinta poate fi linistitoare.Totusi numai prin experienta proprie devine eliberatoare. Gandirea a devenit o boala. Bolile apar atunci cand lucrurile nu mai sunt in echilibru. De exemplu, nu este nimic anormal in multiplicarea si diviziunea celulelor in corpul uman, dar, cand acest proces continua fara sa tina cont de organismul ca intreg, celulele prolifereaza si apare oboala. Mintea este un instrument minunat daca este folosita corect.

Totusi, folosita incorect, devine foarte distructiva. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu conteaza in ce masura va folositi incorect mintea — pentru ca, de obicei, nu o folositi deloc. Ea va foloseste pe voi! Aceasta este boala. Credeti ca sunteti mintea voastra?! Este o iluzie. Instrumentul a pus stapanire pe voi.