Puteti sa imi spuneti ce vreti dvs. si sa imi argumentati oricat de inversunat, insa limba romana nu ne mai foloseste la nimic, asa se pare… Mai mult de un sfert, poate jumatate dintre romani stalcesc limba noastra nationala de mama focului, multi fie pentru ca sunt prea „ocupati” sa isi analizeze vorbele rostite, fie pentru ca nu au scoala destula si nu au citit in viata lor decat un contract si atat. Ca vorbim noi, in particular o romana „neaosa”, plina de agramatisme care mai de care mai ciudate si mai „fitoase” e una, insa cei mai afectati sunt copilasii nostri. Aud in familie, aud chiar si la televizor, la desenele animate dublate aiurit, cu un limbaj de cartier, neingrijit, plin de greseli si expreii nepotrivite, violent.
Si ca tot veni vorba de televizor, aici e „buba” cea mare. In facultate am invatat ca, printre functiile mass-media, cea mai importanta, primara, e functia de informare. Ne uitam la televizor, ascultam la radio, citim un ziar pentru a ne informa, pentru a invata ceva, poate, pentru a ne forma o opinie, asta daca nu o avem deja formata. Insa ce se intampla cand in ziare, la radio, si in special la tv, cel mai „facil” si mai accesibil canal de comunicare, gasim, observam zeci de „schingiuri” ale limbii romane, saraca. Ba mai mult, internetul, in loc sa ne ajute, sa ne aduca pe calea cea buna, ne indeparteaza si mai mult de limba romana, invatandu-ne sa folosim prescurtari la orice cuvant „rostit”, sa vorbim o „romgleza” superba plina de cuvinte care nu exista. Imi permit sa fac o paranteza, si la Vasile Alecsandri, in Coana Chirita, exista o satira foarte fina la adresa unor astfel de derapaje cu celebrele „furculision” si „lingurision”. Asa ca luam limba romana si-o aruncam intr-un colt acolo, sa se prafuiasca bine pana cand ne trezim noi sa o mai folosim corect. De cate ori n-am auzit un „decat doua kilograme”, „ma aflu in locatia aceasta de mai bine de doua ore”, „informatia a ajuns la noi pe surse”, „l-am sunat pe telefon pe domnul ministru X si nu ne-a raspuns”, „vor fi averse de ploaie abundente”, „a lansat un hit de succes”, „ca si ministru”… De multe ori, va spun eu. Radu Paraschivescu, in emisiunea lui de la Digi24, Pastila de Limba, un fel de Doar o vorba sa-ti mai spun a domnului Pruteanu, numea foarte frumos acest fenomen ciudat care ne bantuie a noastra limba de o vreme incoace, topenia de limbaj, si dadea doua exemple elocvente: nu lecturam, ci citim (a lectura are un inteles mai academic decat a citi-poate lecturam un anumit material pentru a-l prezenta pe scurt studentilor), nu servim, ci mancam o placinta, o ciorba (a servi inseamna a da de baut sau de mancat cuiva, a pune, a aduce la masa bautura sau mancare).
Asadar, da mai avem nevoie de limba romana si trebuie sa invatam sa o stapanim si sa o folosim corect, altfel, vom ajunge sa fim luati in ras, sa ne facem de ras si sa „servim” in loc sa mancam…
