Lipsa de bun simt

Lipsa de bun simt ma scoate din sarite. Nu-mi plac oamenii care nu stiu sa dea buna ziua pe strada, sau nu stiu sa se comporte in societate. Mi se pare ca salutul trebuie sa vina de la sine, nu e musai sa te invete cineva sa spui, Buna ziua. Imi amintesc de perioada cand am fost insarcinata. In autobuz, cand era plin nimeni niciodata nu s-a oferit sa-mi dea locul. Si oricum, eu nu sunt genul care sa faca scandal. Tin minte insa, ca intr-o zi, tot in perioada aceea de maxima graviditate, am ocupat singurul loc liber din bus. Si un domn, asa mai in etatate m-a balacarit ca la usa cortului. Mi-a dat la carne, pe romaneste spus, sa imi ajunga pe tot anul.
E si mai grav cand vezi tinerii, care fac ironii pe seama altora. Doar ca eu sunt mai pacifista de felul meu si nu le zic nimic. Prefer sa las pe altii sa se certe. Uneori ma intreb, oare cum se comporta parintii lor, daca odrasele sunt asa de nesimtite? Sincera sa fiu, nici nu vreau sa stiu. Bunul simt ar trebui sa se predea la scoala. Mai ales tinerilor. Pana la urma ei reprezinta viitorul tarii noastre. Ma rog, al tuturor tarilor. Eu, fara lipsa de modestie, uneori am impresia ca am prea mult bun simt. Si ma las calcata in picoare prea mult. Dar dupa cum am zis, nu stiu sa ma cert, nu-mi place sa fac asta, si oricum sunt prea sensibila la faze de genul asta.