Atunci cand in familie exista multe certuri, copiii nu cres niciodata sanatosi si siguri pe ei. isi vor pune mereu intrebari, se vor gandi mereu daca ei sunt de vina pentru ceva ce s-a intamplat sau daca ar fi putut schimba cu ceva viata lor de acum si a parintilor daca nu s-ar fi nascut.
Parintii nu isi dau seama de multe ori ca atunci cand se cearta singurul care are de suferit e copilul. Am participat la scene groaznice de tipete si ruletel la care era de fata si un copil sau poate chiar doi. Micutul se uita descumpanit si la mama si la tata si se intreba ce se intampla oare. Am mai vazut si femei stand cu copilul in brate si tipand ca nebunele in timp ce sunt lovite de soti. Cea mai groaznica scena, la care sunt supusi multi copii, este insa cea in care ambii parinti se injura. Acesti parinti, care se numesc astfel numai pentru ca au creat un copil impreuna, nu sunt nici de departe ceea ce ar trebuie sa fie. Ei nu fac decat sa distriuga din bucuria micutului, sa ii ucida spiritul pur si nevinovat. Nu isi dau seama ca atunci cand unul dintre parinti tipa la celalalt, in capul copilului se deruleaza o intreaga tragedie chiar daca nu are nici doi ani si nu intelege exact care e treaba. certurile in familie nu ar trebui sa existe. Se presupune ca suntem fiinte rationale si ca ne casatorim din iubire, ca intemeiem o familie din iubire, avand totodata si capacitatea de a ierta greselile celui de langa noi sau de a accepta defectele sale, tinand sema ca intai de toate le constientizam pe ale noastre. Insa “familiile moderne” din ziua de azi, uita de cele mai multe ori pe ce principii si-au construit familia. Uita de orice norme morale si de cel mai trist lucru e ca uita de rodul iubirii lor - copilul care nu are nici o vina ca a fost adus pe lumea asta ca asiste la razboaie intre doi oameni, zilnic, poate…
Am fost de multe ori martora certurilor intr-o familie de apropiati. Singururl lucru la care ma gandeam era ca nu au macar bunul simt de a-si rezolva conflictele in doi, cat si fara spectatori. Apoi cand am facut fata celei mici, care nutre de disperare si de uimire, avand ochii in lacrimi am si uitat ca de fapt eu eram cea lezata sau cel putin ma simteam asa la inceput. Problema cea mai mare e ca nu ai cum sa intervii, nu ai cum sa ceri impacare, deoarece problema nu porneste de la tine. Unii oameni sunt pur si simplu incapatanati si nu vor sa accepte realitatea si anume aceea ca nu exista motiv de cearta. Am auzit tipete de genul: “iar ai cheltuit banii aiurea “ sau de genul “nimic nu faci “ dar oare se gandeste vreunul ca acestea sunt simple porcarii care nu merita nici macar semnalate dar bagate in seama in zadar si duse la extrem?! Am incercat sa intervin dar in momentul in care o faci oamenii te privesc ca pe un dusman deoarece tu nu ai de ce sa te bagi in viata lor si esti un nimeni pentru familia lor. Totusi daca nu zici nimic te acuza de nepasare. Cu acest gen de oameni oricum ai da-o tot nu ai reusi-o.
Cert este ca trebuie sa ii faci sa inteleaga cumva ca in fata unui copil nu se tipa ci cu atat mai mult in fata unui copil nu injuri. Desigur ca acest gen de parinti vad ca unica metoda de supune a copiilor fie cearta extrema fie chiar si bataia ceea ce e deosebit de tragic.
Parintii nu isi dau seama de multe ori ca atunci cand se cearta singurul care are de suferit e copilul. Am participat la scene groaznice de tipete si ruletel la care era de fata si un copil sau poate chiar doi. Micutul se uita descumpanit si la mama si la tata si se intreba ce se intampla oare. Am mai vazut si femei stand cu copilul in brate si tipand ca nebunele in timp ce sunt lovite de soti. Cea mai groaznica scena, la care sunt supusi multi copii, este insa cea in care ambii parinti se injura. Acesti parinti, care se numesc astfel numai pentru ca au creat un copil impreuna, nu sunt nici de departe ceea ce ar trebuie sa fie. Ei nu fac decat sa distriuga din bucuria micutului, sa ii ucida spiritul pur si nevinovat. Nu isi dau seama ca atunci cand unul dintre parinti tipa la celalalt, in capul copilului se deruleaza o intreaga tragedie chiar daca nu are nici doi ani si nu intelege exact care e treaba. certurile in familie nu ar trebui sa existe. Se presupune ca suntem fiinte rationale si ca ne casatorim din iubire, ca intemeiem o familie din iubire, avand totodata si capacitatea de a ierta greselile celui de langa noi sau de a accepta defectele sale, tinand sema ca intai de toate le constientizam pe ale noastre. Insa “familiile moderne” din ziua de azi, uita de cele mai multe ori pe ce principii si-au construit familia. Uita de orice norme morale si de cel mai trist lucru e ca uita de rodul iubirii lor - copilul care nu are nici o vina ca a fost adus pe lumea asta ca asiste la razboaie intre doi oameni, zilnic, poate…
Am fost de multe ori martora certurilor intr-o familie de apropiati. Singururl lucru la care ma gandeam era ca nu au macar bunul simt de a-si rezolva conflictele in doi, cat si fara spectatori. Apoi cand am facut fata celei mici, care nutre de disperare si de uimire, avand ochii in lacrimi am si uitat ca de fapt eu eram cea lezata sau cel putin ma simteam asa la inceput. Problema cea mai mare e ca nu ai cum sa intervii, nu ai cum sa ceri impacare, deoarece problema nu porneste de la tine. Unii oameni sunt pur si simplu incapatanati si nu vor sa accepte realitatea si anume aceea ca nu exista motiv de cearta. Am auzit tipete de genul: “iar ai cheltuit banii aiurea “ sau de genul “nimic nu faci “ dar oare se gandeste vreunul ca acestea sunt simple porcarii care nu merita nici macar semnalate dar bagate in seama in zadar si duse la extrem?! Am incercat sa intervin dar in momentul in care o faci oamenii te privesc ca pe un dusman deoarece tu nu ai de ce sa te bagi in viata lor si esti un nimeni pentru familia lor. Totusi daca nu zici nimic te acuza de nepasare. Cu acest gen de oameni oricum ai da-o tot nu ai reusi-o.
Cert este ca trebuie sa ii faci sa inteleaga cumva ca in fata unui copil nu se tipa ci cu atat mai mult in fata unui copil nu injuri. Desigur ca acest gen de parinti vad ca unica metoda de supune a copiilor fie cearta extrema fie chiar si bataia ceea ce e deosebit de tragic.
